- art·lingv·o
- редк. искусственный язык (= artefarita lingvo).
Эсперанто-русский словарь. 2014.
art·lingv·o
Смотреть что такое "art·lingv·o" в других словарях:
distribuţie — DISTRIBÚŢIE, distribuţii, s.f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ spec. Repartizarea rolurilor dintr o piesă, dintr o operă etc. la actori, la cântăreţi; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreţilor care joacă într o… … Dicționar Român
tautofonie — TAUTOFONÍE, tautofonii, s.f. Repetiţie supărătoare a aceloraşi sunete sau articulaţii. [pr.: ta u ] – Din fr. tautophonie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tautofoníe s. f. (sil. ta u ), art. tautofonía, g. d. art. tautofoníei; … Dicționar Român
tempo — TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.… … Dicționar Român
terminaţie — TERMINÁŢIE, terminaţii, s.f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârşitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinenţă. – Din lat. terminatio. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
construcţie — CONSTRÚCŢIE, construcţii, s.f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ♢ loc.… … Dicționar Român
derivare — DERIVÁRE, derivări, s.f. Acţiunea de a deriva şi rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienţei unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt … Dicționar Român
ocurenţă — OCURÉNŢĂ, ocurenţe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanţă, întâmplare, conjunctură. 2. Prezenţă a unei unităţi lingvistice într un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într un zăcământ. – Din fr. occurrence. Trimis de… … Dicționar Român
temă — TÉMĂ, teme, s.f. 1. Idee principală care este dezvoltată într o operă, într o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într o operă artistică. ♢ loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic… … Dicționar Român
variantă — VARIÁNTĂ, variante, s.f. 1. Aspect (uşor) schimbat faţă de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acţiuni. ♦ spec. (lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obişnuit al acestui… … Dicționar Român
haplologie — HAPLOLOGÍE, haplologii, s.f. (lingv.) Suprimare prin disimilaţie totală a unei silabe identice sau asemănătoare cu o silabă din acelaşi cuvânt sau din cuvinte învecinate. Prin haplologie, cucoane devine coane . – Din fr. haplologie. Trimis de… … Dicționar Român
onomatopee — ONOMATOPÉE, onomatopee, s.f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [pr.: pe e. – pl. şi onomatopei] – Din fr. onomatopée. Trimis de ana zecheru, 27.03.2008. Sursa: DEX 98 ONOMATOPÉE s.… … Dicționar Român
